🇷🇴🎄În căutare de propagandă Alexandru Cumpănașu i-a compus o scrisoare de Crăciun Alexandrei Măceșanu…

Deși procurorii DIICOT au declarat oficial decesul Alexandrei Măceșanu și au emis și un certificat de deces pe care familia tinerei a refuzat să îl ridice, unchiul tinerei refuză să creadă că aceasta este moartă.

Alexandru Cumpănașu a i-a făcut fetei o poezie emoționantă.

„De Crăciun suntem cu gândul la tine, îngerașul nostru, al tuturor românilor! Nu am putut dormi noaptea trecută și am stat de vorbă, din nou, cu tine. Doar că acum mi-am transpus trăirile într-un poem, pe care îl public aici.

Să fii puternică și curajoasă, draga mea! Mama, tata și cu mine te vom găsi și te vom iubi mereu! Pentru prima dată în viață public un poem. O latură pe care nu am făcut-o publică niciodată. Este modul meu intim de a refula în fața celor mai grele momente. Însă tu, IUBIREA NOASTRĂ, meriți să îl împărtășesc cu milioanele de suflete care te iubesc:

“Îngerul din vis

Într-o zi de iarnă tristă

Cu un crivăț ce bătea,

Nu simțeam a sa putere,

Ci pe tine te simțeam

Tristă, calmă, te uitai

Către mine cu reproșuri:

„Haide-odată, ce mai stai”?

Încercam să îți răspund,

Să îți dau o-mbărbătare,

Să mă simți că-ți sunt alături,

Drag copil și dragă floare

Glasul tău de îngeraș

Răscolea totul în mine,

Răbufneam a neputință,

Ca un nimeni, ca un laș

Fiindcă n-am putut să fiu,

Cel menit să te salveze,

Ș-ai rămas aceste luni,

Tot în iadul unor brute…

Mi-aș dori mai mult să simt

Un cuțit înfipt adânc,

Decât simpla ta privire,

Suferind și reproșând!

Nu mai știu ce să-ți promit,

Nu mai știu ce să mai sper,

Nu te părăsesc vreodată,

Înger drag, pierdut în cer…

Nu pot accepta ideea,

Ce cu forța mi-e indusă

A plecării-ți voluntare

Către chin și suferință

Voi lupta până la moarte

Pentru tine, draga mea

Copilaș al României,

Un exemplu și o stea

Ne-ai călăuzit pe toți,

Cu curajul tău nebun

Spre o Românie nouă

Mândră, demnă, în picioare

Am fost orbi – și încă suntem,

Nu vedem nici suferința,

Nici sclavia, violența…

Mi-aș dori atât de mult

Să te știu acasă azi,

Cu Irina, Teo, Nelu și cu alți,

Ce ți-s dragi

Să te aud din nou râzând,

Hârjonindu-te în joacă,

Să te-alinți în siguranță,

Protejată de părinți

Oridecâte ori vorbim,

Te simt cum încerci să-mi dai

Câte un indiciu despre

Cei ce-ți sunt acum călai

Iară vina ce mi-o port

Că nu înțeleg ce-mi spui

Nimeni nu mi-o poate lua,

Nici durerea din piept…

Ai adus în mine forța

Unui om ce-a devenit

Peste noapte un călău..

Al brutelor ce te-au rănit!

Sufletul mi-ai curățat

Și l-ai scos din adormire

Din comodul trai ce-aveam

Ca un sclav în devenire

Nu vedeam răul din jur

Nu vedeam răul din mine

Tu ai scos la suprafață

Tot ce-i rău și este bine

Milioane de români

Te admiră în tăcere,

Îți simt sufletul distrus

Și se roagă pentru tine

Nu știu cum de încă poți

Să-mi transmiți din când în când

Câte-un gând și-o mângâiere

Că voi reuși luptând

Ești doar un copil și totuși

Dumnezeu te-a construit

Să ne dai la toți curajul

Ce nici nu am bănuit

Un exemplu de putere,

De voință și de forță,

Răsplătit cu neputința

Unui stat corupt și-nfrânt

Nu-ți ascund că uneori

Plâng și-mi urlu disperarea,

Însă îmi revin și lupt

Pentru că știu că m-aștepți

Te voi căuta pe veci,

Drag copil nefericit

Chinuit de unii care

Au satana în a-l lor piept

Scumpă Alexandra noastră

NOI, cu toții te iubim,

Te vom cauta și-n stele

Așteptând un semn divin

Până atunci eu îți promit

Că-i voi pedepsi pe toți

Fără milă sau regret,

Până când vor implora

Mila TA, al TĂU decret!

Mama, tata și cu mine

Și o țară-ntreagă, aproape

Îi vom prinde pe nemernici

Și-i vom chinui cum nici

Diavolul când i-a creat

Nu i-a obosit din bici

Chiar de uneori resimt

Neputința și chiar vina

De a te salva, eu știu

Că există Dumnezeu

Ce-mi va lumina cărarea

Către tine, îngerul meu

Până atunci gheața se-așează

Peste suflet și pământ

Sap, adulmec și îi simt

După mirosul ce-l lasă

Al fricii ce-ncet cuprind

Știu că vin, că sunt aproape

Că voi năvăli năprasnic

Sunt isterici, se agită

Își acoperă urmele toate

Însă frica este-o urmă

Ce le domină azi viața

Iar eu îi pândesc, din umbră

Simt privirea ta din nou,

Mă apasă și mă doare

Nu mă ceartă, nu mă strigă

Pare doar o resemnare

Este blândă, calmă, fermă

Într-un fel, liniștitoare

Nu accept vreodată însă

Să te cred pierdută-n zare

Doar rezistă, ai răbdare!

Nu cedez, știu unde ești

Te voi regăsi curând

Și te vom iubi cu toții,

Milioane pe pământ!”

#112vreausatraiesc

#oromaniefaraviolenta

#oromaniefaraclanuri

#oromanieputernicasimoderna”, scrie Cumpănașu pe Facebook.

Redactor Sabău Ionela Pascu articol publicat de Sonia Ivănescu